‘Viata este o cabina de proba’

Am gasit aceasta metafora pe un blog si mi-a placut atat de mult incat voi reveni la acest subiect obsesiv al ultimelor mele postari:

‘Imbracati-va cu oamenii de langa voi, cu sentimentele pe care le-ati tinut pe umerase.

Viata e o cabina de proba uneori…’

Desi suna usor patetic, iar noi oamenii dinamici din Bucuresti sau de aiurea nu avem chef de suferinta si de tanguirea altuia cred ca nu e chiar asa… Oamenii traiesc din sentimente si din poezie. Nu cafeaua ne face sa ne trezim si sa ne aruncam in trafic si in jobul stressant si uneori abrutizant . E poezia si nevoia organica de a iubi.

Fiecare dintre noi are nevoie de o cabina. Cum suna… DE PROBA!!!!

Ia sa vedem: a proba, probabil, a incerca, a vedea cum sta treaba, cum iti sta, cum iti vine… ce-ar fi daca ai purta asta? Oare ai fi mai frumos, mai inalt? Mai slab(a)? Oare iti permiti lumea acestui personaj pe care vrei sa-l joci si a carui haina o imbraci? Poti sa mai revii la cel de dinainte? Proba e definitiva? Oare cat costa? Mi-e bine cu cine sunt? Daca da, de ce am nevoie sa MA SCHIMB?

Ce-ar fi sa merg mai departe pe acest drum? Aceste de ce-uri filosofico-mercantile ma vor duce catre posibile raspunsuri… Hai sa vedem: intru intr-un mall, merga eu acolo sa-mi caut o noua identitate sau merg sa vad ce a mai aparut nou pe piata, ce-au mai scornit astia de la Fershka si Xara. Merg sa socializez? M-am plictisit de mine? Vreau sa ma razbun pe orele de stress si munca si sa-mi fac un cadou la sfarsit de sezon prinzand o reducere?

Ce ma impinge sa intru intr-un magazin dupa ce am simtit deja depresia ca nu m-a atras nimic pana acum? Ce caut de fapt intrand in acest magazin si nu in altul? Am gasit un costum care pare interesant? M-am regasit intr-o atitudine? Imi doresc sa fiu mai tare decat colegul/colega de la marketing? Imi doresc sa uit de datorii si probleme si sa ma rasfat propunandu-mi sa ma schimb si ca mod de existenta si ca look?

Ce ma face sa aleg de pe raft aceasta bluza si nu alta, acest sacou si nu altul? Ce ma face sa ignor momentan pretul scris mic si dosit pe eticheta? Ce ma face sa ignor teama ca peste 2 saptamani n-o sa-mi mai placa ceea ce tocmai ma pregatesc sa cumpar? Ce ma face sa mai culeg de pe bara inca un produs care parca MERGE mai bine decat primul sacou?

Ce ma face sa intru totusi cu ele in cabina de proba? Hmmm, ce-o fi aici? Asta e o cabina de proba? Ce ciudat… Ma obisnuisem cu spatii mai mici. Uite ca au pus si oglinzi mai mari… Ce nostim, au bomboane si apa aici?!!! Bai…da cat o costa asta? Ceva nu e in regula, cum doar 110 RON pe sacou?!!!

De ce ies oare din cabina si ma indrept spre casa de marcat? Oare SPER sa imi fi gasit un alt EU, sper sa imi fi gasit acea stare de bine si de impacare cu mine si cu lumea? Cred ca voi mai veni aici. Cred ca voi re-veni doar aici. Imi place si nu am nevoie sa mai caut. Ok, daca totusi mai trec si pe la ZARAZA sau MANGOGO si asta ma va obosi, atunci cu siguranta aici voi gasi o cabina de proba ca o oaza de liniste si imi voi reveni.

Oare ce e bine? Oare cine sunt eu sa critic si sa caut altceva imaginandu-mi lumea altfel? Sa fie oare pentru ca vreau sa-i vad fericiti si buni cu ei si cu restul lumii? Sa fie oare nevoia de a privi spre stele cand cu totii vedem noroiul din jur?