‘Din bube, mucegaiuri si noroi’

Mi-e foarte greu sa recunosc, insa cred acum ca am iesit rau de pe aratura. Am dezamagit oameni si mi-am vazut limitele prezente. Daca eram japonez, poate ca imi luam adio de la meserie sau chiar de la lume. Sunt atat de dezamagit de prestatia mea incat nu-mi gasesc reperele necesare sa ma concentrez pe solutii de remediere.

Dintre proiectele de la Cocor, poate ca cele mai de suflet au fost Pada Murre, Ardent si Suzi. Mi-am dorit ENORM ca acestea sa fie o culme a desenului de magazine in piata. Mi-am dorit ca ai mei beneficiari sa fie mai mult decat uimiti (pozitiv) de rezultatele proiectului iar constructorii mandri sa lucreze pentru realizarea lor.

Este cred mai autentic sa scrii in jurnal -privat sau on line – nu doar despre multumiri si pariuri castigate cu clientii, ci si de posibile esecuri. O sa ma analizez aici cu toata sinceritatea: nu am reusit sa fac ce mi-am propus. Nu am revolutionat nici cabina de proba, nici cash desk-ul, iar imaginea generala a magazinelor concepute cu mult entuziasm, s-a modificat simtitor pe perioada amenajarii.

Mi-amintesc totodata si de facultate, cand cu cateva ore de MAREA PREDARE, inca mai cautam solutii de rezolvarea a unor partiuri, fara sa mai vorbim de valorari si de memorii tehnice. O fi o boala grea romaneasca? O fi un heirupism cronic complet nevindecabil? De unde provine oare pompierismul? Oare pompierii reactioneaza cu adevarat pompieristic? Cate masuri putem sa ne luam astfel ca un proiect sa fie finalizat in timp, in buget si in valorile stilistice maxime?

Am invatat enorm din aceste 2-3 luni de lucru la cateva proiecte din COCOR. Am cunoscut foarte multa lume. Am avut onoarea sa strang mana unor mari nume din lumea creatorilor de moda si a stilistilor romani ( ADINA Buzatu, DOINA Levintza, DAN Coma, AGNES Toma, ILEANA Popa, ADI Muresan, ALIN Galatanu) si sa beneficiez de imensa toleranta a unor necunoscuti fauritori de magazine (Birlic de la LAVOBAD, Marian rigipsarul, Vasi electricianul, Bogdan Robert, Toni Petroianu, Catalin Serban si altii si altii si altii). Sper sa pot scrie pe larg despre fiecare experiente in alte postari, dupa deschiderea COCOR.

Sper sa pot avea verticalitatea in continuare sa imi admit limitele actuale si sa mi le depasesc. Sper sa pot gasi ecuatia prin care fiecare client sa poate primi MAXIMUL de atentie, de timp si energie astfel ca inainte cu 3 -4 zile de la deschiderea magazinului sa putem bibili detalii insignifiante si nu sa caut solutii de montare a unor oglinzi, de instalare a unor lumini, de scurtare a unor sticle si de expunere de curele.

Este o drama aproape nationala: cu 24 de ore ianinte de deschidere, se pun haine intr-un praf inimaginabil de gros. Se consuma resurse emotionale si financiare incredibile. Negustori care au investit 5-600 de euro pe metru patrat amenajat inca roboteau pe langa magazin noaptea pe la 01. Este abrutizant sa dai seama timpului si calitatii in conditii de maxima tensiune psihica.

Desi am vazut mii de metri patrati amenajati, desi am petrecut mii de ore pe santier, inca mi se pare ca sunt la inceput. Mi se pare ca n-o sa ajung niciodata la OPTIM, ca sa nu mai vorbesc de PERFORMANTA. Nu criza si nu surplusul sunt solutiile ,ci ceva din interiorul oamenilor…