Vecinul meu de Blog

Cu Costin sunt vecin de bloc. El face fotografie din pasiune. In rest, timpul si-l ocupa cu proiecte, cu lucrari de constructii si mai vede el cu ce intalniri si chestii pe care cu totii le facem fara sa stim cand trece vremea. Nu ne instalasem inca in apartamentele noastre nou noute. Mai bibileam cate ceva, mai suceam compartimentari si analizam cele mai bune solutii de a amplasa zona de lucru si in special peretele cu desene, respectiv poze.

Ma gandeam atunci…Sa vezi ce vecin interesant o sa am: photographer! O sa vorbim despre scrierea cu lumina, o sa-mi arate tehnici si moduri de lucru cu lumina. O sa pierdem nopti si week-enduri intregi analizand albume intregi cu fotografii. O sa ne facem surprize reciproc in zilele urate de iarna, batand la usa cu sticle pline cu vin. O sa gustam din cele mai rafinate ceaiuri bucurandu-ne de lumina si de ceea ce pot oamenii sa faca in arta.

Deceptie totala: domnul inginer vine rar pe la mine, iar la el n-am fost NICIODATA! Cand ne vedem fuge de mine, sau imi vorbeste despre intretinerea blocului, despre lift, parcare si alte poezii administrative. Prin urmare am devenit vecini virtuali de BLOG… El ma viziteaza si-mi face comentarii, ceea ce fac si eu. Intru, vad daca a mai postat si-i las eventual un like sau chiar un comentariu.

Cea mai recenta lucrare postata de el a fost luata probabil in timp ce mergea prin tara, spre o destinatie numai de el cunoscuta. Cred asta pentru ca nu am vazut ceva asemanator prin jurul blocului si nici prin Bucuresti. Prin urmare Costin s-a oprit, atras de campul alb cu orizont foarte larg. Intuiesc eu ca era foarte liniste, iar oameni nu prea treceau pe-acolo. Campul pare un camp de batalie insa, dupa ce evenimentul s-a produs. Linistea si resemnarea cu care isi pastrau verticalitatea strujenii de popusoi l-au impresionat si astfel, Costin a scos aparatul, l-a setat cu mare grija si a apasat: CLICK!

Costine, asta da captura de razboi! Imi place ca pui mult suflet in ceea ce fotografiezi si ma bucur ca ma faci si pe mine sa ma opresc virtual odata cu tine pe aceste campuri de batalie. Te astept cu umor pe la mine pe la BLOG sa facem o ‘patratica’.

Pozele din articol sunt facut de mine, de aceea nu le pot denumi fotografii. Totusi, sunt facute cu primul aparat de fotografiat mai pregatit pe care l-am avut pana acum, iar pentru asta ii foarte multumesc lui Costin,vecinului meu de BLOC (sper).