Citesc, deci EXIST

Desi sunt ca si tine un animal urban haituit de trafic, telefoane, mailuri si intalniri, desi am o afacere care imi solicita mereu atentie, energie, timp, desi am de crescut un copil care are nevoie de mine ca de un tata, desi imi place sa lenevesc sau sa vorbesc cu prietenii la Seara Iesenilor, desi toate acestea imi ofera o scuza majora si plauzibila, fac tot posibilul sa nu renunt la citit.

Ii cred pe oameni cand se uita la mine cu ochi vinovati si se scuza cu autocompatimire ca nu mai au timp sa citeasca sau sa se uite la film, dar nu-i inteleg si nu le accept renuntarea si fuga de placerea/utilitatea lecturii. Totusi, am sa scriu despre oamenii care citesc, nu despre cei care nu citesc. Am sa fiu asa cum sunt de obicei: indreptat catre ceea ce exista si care poate aduce foloase cu mici ajustari si nu catre ceea ce nu exista si aduce doar frustrare si anxietate.

Dan Cacicovschi, om de vanzari la Deutek citeste inca inainte de a-l fi cunoscut eu in Iasi. Citeste de cand zice el ca s-a trezit. E o faza pe care cu totii cred ca o avem. Eram in vara lui 2001 parca (trebuie sa ma uit in arhiva cu poze) si el vindea gresie pentru Delta. M-a ‘farmat’ cu felul lui de a analiza si de a vorbi despre lucruri. Cu el am discutat despre dedublare in momentele grele ale existentei noastre cotidiene, cand parca ne detasam de noi si ne privim cum ne ‘descurcam’ cu o probelma dificila.

In cateva ore petrecute la prima intalnire cu acest domn nascut de ziua lui Eminescu, am maturat cu viteza campurile cunoasterii fiecaruia, stabilind cumva piste de aterizare/decolare pentru avioane culturale in ambele directii. Am anticipat atunci -eronat din fericire- , ca la urmatoarele noastre intalniri nu vom mai vorbi despre Le Corbusier si blocurile lui Ceausescu si nici despre etica nicomahica si sentimentul paraguaian al fiintei. Credeam ca vom discuta fragmentat, haotic si in special despre bani si clienti.

Spre fericirea mea nu a fost asa. Desi ne vedem rar, desi vorbim putin, cand ne vedem revenim la carti, la filme, la ideile din capul noastru si din capetele altor oameni. Si ceea ce este imbucurator este ca aproape de fiecare data, omul asta imi da titluri noi de carti si de filme. Desteleneste terenul pentru mine, recomandandu-mi ceea ce stie ca mi-ar prinde bine. S-ar putea descrie ca se comporta ca un filtru. Un OM FILTRU. Asa cum spuneam ca trebuie sa fie un librar sau un bun ospatar. El mi-a povestit primul despre Lebada Neagra, despre Punctul Critic si despre Omul Generos. In cartile acestea se gasesc franturi de adevaruri si idei de dezvoltare personala. NU DOAR Profesionala. Nu doar despre bani si afaceri vorbeste un om de vanzari cu un arhitect de vanzari!

Imi doresc sa scriu despre subiecte din carti. Poate ca tu ai le-ai citit sau poate ca le vei citi. Iar daca nu le vei citi ‘din lipsa de timp‘, poate macar vei citi despre aceste carti in articolele mele. In fond, nu putem citi TOTUL si nu putem vedea TOATE filmele. Dar pentru asta sunt pe lume oamenii care citesc. Si oamenii care scriu.

Multumesc pentru ca ai citit pana aici. Si daca tot ai ajuns pana aici, da si un click pe like. Sa fie primit!