Schimbarea – centrul universului VGB

Intrușii creativi ai societății noastre

Pentru MATIUS, povestea spațiilor Vagabond a început în 2018 și anunța, încă de-atunci, că nu va urma un scenariu clasic. Printre linii contrastante și finisaje fruste, aveau să fie insinuate valorile cele mai autentice ale străzii și ale celor ce le populează (sau chiar invadează, dacă ne gândim la profilul de squatter al unui vagabond).

Vagabonzii sunt adesea considerați niște intruși ai societății. Pentru că sunt squatteri, vagabonzii au obișnuința de a căuta și ocupa orice spațiu. Se instalează, mai întâi, timid și ajung să și-l însușească cu nonșalanța caracteristică. Îi găsim oriunde, de la proprietăți private la hale industriale, poduri, trenuri sau vapoare, configurându-și habitatul după propriile reguli și idei.

Vagabond despre care îți povestim este însă mai mult decât un simplu squatter. Acesta a reușit să cucerească spațiile pe care le populează acum și, odată instalat, a știut că visurile lui trebuie să evolueze. Așa se face că Vagabond a adoptat o formulă non-standard de refit, după un ciclu de utilizare cu totul atipic. Și-a făcut rapid simțită prezența în majoritatea centrelor comerciale din România, pentru ca, mai apoi, să-și lase creativitatea să își spună cuvântul.

Facelift-ul Vagabond transpune tocmai atmosfera poetică și dependența de artă a vagabonzilor autentici. A păstrat forța negrului, dar a îmbunătățit nivelul finisajelor din spațiu. Am putea considera că refitt-ul Vagabond este, mai degrabă, o civilizare – oamenii aceștia au pășit într-un mediu de business cu care nu erau obișnuiți, însă pe care l-au asimilat fără frică, cu o viziune tăioasă, de forță.

Prin noua imagine, Vagabond pune „fashion-ul” și „strada” în aceeași propoziție și trasează compatibilități între rebeliune și stil. În același timp, spațiul își păstrează intacte valorile și le contopește în intensitatea negrului – cartea de identitate VGB.

Vagabonzii trăiesc în fenomenul acesta viu al artei stradale. Poate de aceea, pictura murală ce îmbracă peretele central al spațiului ne recreează dimineața din stația din tramvai când o formă indescifrabilă de mișcare se întinde spre soarele dimineții, lângă o pictură care ar putea să fie cea mai neașteptată expresie artistică a secolului. Responsabili pentru transpunerea acestei bucăți de artă stradale în spațiul comercial VGB sunt Cristian Scutaru și echipa lui, al căror talent și îndemânare sunt de necontestat.

Schimbarea de look pentru un spațiu comercial

Sunt suficiente ipostazele care ne solicită „schimbarea”. Să fim mai eficienți, mai înțelegători, mai empatici, să purtăm mai multă grijă pentru mediul artistic și apropiații noștri.

La fel li se întâmplă brandurilor, în al căror univers schimbarea echivalează cu re-voluție, re-luare și re-evaluare a deja-cunoscutului. Specialiștii vorbesc despre rebranding sau, în cazul spațiilor comerciale, despre refitting. Pentru aceștia, procesul e mai degrabă o încercare de a desena – cu același creion, pe aceeași coală de hârtie și pornind de la același bagaj de idei – un concept nou, adaptat vremurilor și clienților tot mai demanding.

Chiar și după 20 de ani de activitate în domeniul arhitecturii de retail, să afirmăm că deținem rețeta universală a refitting-ului de magazin este, cel puțin… prematur. Spațiile de retail își croiesc cărări unice, încât comparațiile între acestea nu ar avea substanță. În plus, ne-au atras dintotdeauna proiectele altfel, care ne provoacă de la prima strângere de mână. Un astfel de proiect este și Vagabond, a cărui unicitate și prospețime ne încurajează să credem că unele reguli sunt făcute, într-adevăr, pentru a fi încălcate.

Pentru un spațiu comercial, „refit” poate însemna de la o simplă schimbare de garderobă până la o redefinire totală a filosofiei transmise. În cazul VGB, refitting-ul este, mai degrabă, un facelift adus spațiului pe care l-au cucerit cu nonșalanță, recent.

Din ce motive alege un brand să modifice spațiul în care își desfășoară activitatea?

De cele mai multe ori, este presiunea timpului. Brandurile cresc și, odată cu ele, așteptările clienților se transformă în „cerințe”. Alteori, se întâmplă ca magazinul să experimenteze integrarea unor categorii de produse noi, fuziuni sau extinderi de brand – sau dimpotrivă, să renunțe la unele rafturi cu produse care nu mai sunt în targetul consumatorului. Aceasta înseamnă, evident, intervenții asupra spațiului comercial: refitting.

Dacă ești însă Vagabond – și niciunul dintre motivele expuse nu ți se potrivește – alegi refitting-ul pentru că așa-ți spune inima. Un vagabond are visuri, nu doar planuri, așa că acestea din urmă sunt extrem de adaptabile și flexibile, după cum sună și sloganul său: We are not the cause, we are the effect!

Vagabond respiră artă și trăiește prin aceasta, motiv pentru care schimbările sale, deși imprevizibile, sunt întotdeauna binevenite.

Scenarii posibile ale viitorului Vagabond

Dacă este ceva ce ne atrage în mod deosebit la Vagabond, este faptul că acesta nu este niciodată la fel. Fiecare interacțiune ne aduce în față un personaj nou, dar la fel de expresiv și autentic ca întotdeauna.

Pregătit să creeze o nouă pictură abstractă în maniera lui Reinhardt, acesta își poartă cu mândrie masca ce-l ajută să respire artă, fără să respire și culori. De parcă n-aveam încă destule dovezi pentru familiaritatea pe care vagabonzii ne-o transmit, acum începem să vedem tot mai multe măști urbane, purtate din grijă pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Cum ar arăta, însă, o mască autentică de Vagabond? Să fie una dintre măștile lui Zorro, sau poate una dintre măștile cuceritorilor de la balurile venețiene? Un lucru e sigur: vagabonzii – acești nebuni și alintați ai societății – sunt doza noastră zilnică de impredictibil. O doză necesară și benefică pentru societatea ce ne-nvață tot mai multe reguli și proceduri.

GALERIE FOTO