Restart în retail: Șantierul 2.0

Când ești obișnuit cu viața în mișcare și ritmul alert al retailului, pare că nimic nu te poate opri. Asemenea unui bulgăre de zăpadă ce crește și tot crește pe măsură ce se rostogolește, porți cu tine proporții uriașe adunate într-o sintagmă simplă: shopping.

Așa i s-a întâmplat și arhitecturii comerciale: dominată de o dinamică fast forward, aceasta s-a confruntat subit cu o încetinire nefirească. Unele spații comerciale s-au închis, în timp ce altele au fost nevoite să joace după noi reguli. Cu alte cuvinte, un mecanism obișnuit să funcționeze 24/24 a trebuit temperat și pus în fața unei realități, în care nimic nu mai e ca înainte.

Momente de acest fel – ce pun întreg universul on hold – stârnesc iremediabil întrebări despre „ce va fi” și „cum va fi”. Pentru retaileri, asta înseamnă crearea unui plan de acțiune pentru viitor, fie el apropiat sau ceva mai depărtat. Din postura de specialiști în domeniul retailului de peste două decenii, credem că a venit momentul să privim către etapa în care va trebui să intrăm în reconstrucție.

Asemenea lui Sisif – poate doar cu un argument mai substanțial – va trebui să luăm bulgărele ce s-a rostogolit până la baza muntelui și să-l urcăm înapoi, acolo unde îi este locul. Bineînțeles, această fază a reconstrucției va însemna șantiere, cu tot ce ne imaginăm deja: echipe de lucrători, materiale de construcții combustibile, substanțe volatile, praf, zgomot, lucru la înălțime, curent electric, tot felul de echipamente gălăgioase. Mai nou, va trebui ca pe lângă toate acestea, să ținem seama și de mult-prea-mediatizatul virus și coroana sa mondială.

Șantierele pot fi de multe feluri: cele din interiorul unor clădiri existente, cele exterioare, șantiere navale, subterane, spațiale, militare. Am mai povestit despre efectele pandemiei asupra centrelor comerciale, așa că acest articol se va concentra mai ales pe șantierele indoor din cadrul acestora.

Privit în esență, șantierul este un spectacol sublim despre transformare și viziune. Un spațiu relativ ermetic, fără o sursă de lumină solară și aer natural ventilat, devine locul pe care fiecare din noi ajunge să-l frecventeze la un moment dat. Pentru un lucrător într-un astfel de șantier, riscurile de contaminare au existat dintotdeauna și vor exista în continuare. Credem că este important, acum mai mult ca niciodată, să discutăm despre norme de siguranță și sănătate.

Ce-a fost mai întâi: omul sau șantierul?

Înainte de a continua, am vrea să-ți povestim puțin despre inspirația acestui articol. Am întâlnit, prin intermediul specialiștilor de la Sidra, un producător de echipamente de protecție care de peste 100 de ani pune siguranța oamenilor de pe șantier pe primul loc.

În România, sunt extrem de puține șantierele în care securitatea și sănătatea muncii sunt asigurate și respectate de către antreprenori, fără a mai lua în calcul și elementele de protecție a mediului. Trist este că motivul stă în eficientizarea costurilor și a timpului de livrare.

Pe cei de la Sidra i-am cunoscut recent, în urma unei vizite pe care ne-au făcut-o la birou și așa am descoperit viziunea lor despre acest domeniu. Odată cu evoluția pandemiei, înclinăm să credem că aceștia sunt oamenii care vor rezista în noua etapă a retailului: cei care lucrează ca la carte. Pentru șefii de echipă, antreprenori, proiectanți și nu numai, este o ocazie fantastică să facă un pas către șantierul 2.0. Pentru „șantieriști”, este momentul să înțelegem că respectul pe care îl vom primi este respectul pe care ni-l acordăm nouă înșine.

Șantierul este profund legat de oameni. Este construit prin forța mentală și fizică a fiecărui muncitor ce contribuie la dezvoltarea acestuia. Iar în final, acest spațiu gol devine locul unde mii de oameni se vor delecta cu o nouă experiență.

Ar trebui să conștientizăm că normele de siguranță au rolul să protejeze „inima” oricărui șantier, pulsația vie a oricărui proiect în desfășurare. Oamenii își încep ziua și îmbracă vesta, bocancii cu bombeu metalic și casca din dotare. Evident, poartă cu ei o semnătură ce spune că „dacă o pățești, e strict din vina ta”.

E momentul să ieșim din „hora” aceasta. Când vom reveni, să nu ne mai aruncăm iarăși – surzi și orbi – în același mediu de lucru. Poate că am reușit să înlocuim maieul cu salopeta, basca simplă cu o cască de protecție și clasicii șlapi cu bocancii, însă mai avem de străbătut până la șantierul 2.0.

Muncitor profesionist pe șantierul 2.0

Fierari, sticlari, zugravi, rigipsari, pietrari, instalatori mecanici sau electrici – șantierul cunoaște multe profesii și, pentru o parte a lumii, este locul unde viața se întâmplă. Bărbați și femei își câștigă „pâinea cea de toate zilele” din șantiere, din activitățile pe care le desfășoară acolo.

Avem, totuși, tendința să-i desconsiderăm. Unii privesc cu amuzament spre breasla lucrătorilor din construcții, mai ales după 1989. Nici arhitectul și nici inginerul nu mai au același statut. „Dorel” e eticheta pe care o punem de fiecare dată când ceva nu ne mulțumește în mediul construit. Ignorăm însă că nivelul de calitate în construcții începe prin a arăta respect față de mediul de lucru.

La rândul lor, toți acești „Dorei” și „Gigei” uită să mai vadă importanța muncii pe care o realizează, nevoia de bani nu o poate acoperi total pe cea de apreciere și așa apar adevărate prăpăstii între muncitor și șef. Așa cum notau cei de la DoR ieri, „nu există o cultură a conducerii cu dorința de a-i ajuta pe oameni să dea ce e mai bun din ei […], ci doar una în care cei din funcții de conducere vor să li se aducă la îndeplinire ordinele”.

Poate că, dacă vom începe să vedem rolul de șantierist la adevărata sa valoare, vom putea să discutăm despre o revoluție în retail. La fel cum unii dintre noi merg la birou, acești oameni merg pe șantier, unde își canalizează energia pentru a transforma în realitate viziunea unuia dintre muncitorii de birou.

Paralela intens neexploatată cu o sală de sport este una firească și expresivă: șantierul este o sală de activități fizice și mentale, un mediu care presupune un efort mai ales fizic, constant, pentru diverse grupe de mușchi. Muncitorii sunt body-builders și place-builders în același timp, însă în loc de aer proaspăt și muzică antrenantă, șantierul le oferă praf, mult zgomot, frig iarna și cald vara.

Într-un alt context, acești oameni spre care privim uneori cu ironie se aseamănă izbitor de mult cu secția de chirurgie a unui spital. Arhitecții, inginerii, maiștrii și lucrătorii sunt în șantier cum sunt medicii, asistentele și brancardierii în sala de operație. Ba mai mult, măștile vor completa evident această metaforă în curând. Cei care „repară” spații vor avea de învățat de la cei care „repară” oameni. Dacă accidentarea, lovirea, tăierea, căderea, intoxicarea, incendiul sau electrocutarea nu erau suficiente pentru a face șantierul un mediu de lucru de risc, riscul de infectare cu virusuri poate fi sarea și piperul acestui tablou.

Șantierul 2.0 – noul birou al lui Dorel

Te vei întreba, probabil, ce înseamnă pentru noi șantierul upgradat. Ei bine, el pornește tot de la muncitori și condițiile de lucru oferite.

Să începem de jos, cu elementele de bază: bocancii obișnuiți ne protejează de cuie, de elemente contondente sau de obiecte mai grele care ar putea să cadă peste picior. Cu toate acestea, nu este suficient – ei trebuie să asigure aerisirea pielii și confortul mișcărilor. Cum șantierul presupune activitate fizică intensă, există producători de bocanci care s-au inspirat din zona echipamentelor sportive pentru a oferi soluții optime.

Urcăm privirea – totodată bugetul, dar și eficiența în lucru – către pantalonii și vestele care permit libertatea în mișcare ce aproape că lipsește la salopete obișnuite. Putem opta pentru diferite accesorii care să ne facă activitatea mai ușoară (buzunare, elemente fotoluminescente, etichete, genunchere). Chiar și bine-cunoscutele căști sunt altfel la cei de la PortWest. Privind către Dorel 2.0, specialiștii de marketing vor pleca de la vizita pe șantier cu cel puțin o duzină de fotografii instagramabile.

Odată cu rafinarea echipamentelor de protecție, șantierul 2.0 presupune și alegerea unor instrumente de lucru din ce în ce mai digitalizate. Deși am ajuns să povestim despre rețele 5G, unele șantiere recente ne-au pus față în față cu lipsa totală a semnalului digital. Despre acest aspect vom povesti, mai detaliat, atunci când vom analiza producătorii de ustensile de lucru și managementul integrat al proiectării și exploatării spațiilor comerciale.

Până atunci, le urăm un respectuos „La Mulți Ani!” tuturor oamenilor muncii! În dar, vă oferim următoarea provocare:

Ce crezi că ar trebui să conțină geanta sau rucsacul tău, dacă într-o bună zi, locul tău de muncă se va transforma total și trebuie să-ți asiguri singur resursele (Wi-Fi, energie, apă, iluminat, prim ajutor, un birou cât de mic să poți pune un laptop, un loc unde să mănânci, hrană)?