PROMENADA, cu + și –

În 2013 se inaugura la București Promenada Mall, un proiect dezvoltat de către fondul de investiții Raiffeisen Evolution. AFI Ploiești și Promenada Mall București erau primele proiecte de calibru realizate după recenta criză economică, așa cum scriam și atunci.

Ca un arc peste timp și spațiu, un nou Mall Promenada s-a inaugurat recent, de această dată în vestitul și pitorescul burg de dincolo de arcul carpatic, un burg multicultural și multietnic dar cu o pregnantă pondere săsească.

Nu voi analiza aici apetitul ori puterea de cumpărare a locuitorilor Sibiului, respectiv a vecinătăților sale, nu voi face nici proiecții privind succesul acestui proiect. Sunt specialiști în economie care știu mai bine matematica acestor cifre, cum sunt și socio-antropologi care știu mai bine nevoile de dezvoltare și aliniere la valorile consumeriste ale unei comunități relativ mici și relativ izolate.

Voi face, însă, o altfel de analiză, bazată pe altfel de cifre și pe altfel de date. O analiză în antiteză între Promenada Mall Sibiu și prototipul său din București, Promenada Floreasca. Analiza vrea sa scoată în evidență plusuri și minusuri, aspecte la fel de concrete și la fel de utile celor din industrie. Pentru aceasta, le mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat cu generozitate opiniile de specialiști și le voi respecta dorința de a nu-i cita.

Elemente de structură și arhitectură la Promenada Mall

În primul rând, cel mai vizibile tuturor sunt aspectul pe care îl dau formele, finisajele, respectiv proporțiile. Unul (cel din București) are evidente influențe ale arhitecturii contemporane: muchii rotunjite, sticla curbă, desene rutate în bond, luminatoare prin care se văd norii, respectiv surse de iluminat sub forma de boabe imense de mercur. Celălalt reflectă parcă – prin inserția savant-tehnologică de pe fațada principală – zidăria caselor și a bastioanelor (Soldisch, Haller), aflate în imediata proximitate.

Chiar dacă Promenada Sibiu nu epatează prin finisaje prețioase la interior, se bucura totuși de o terasa exterioară similară celei din capitală. Aceasta va oferi turiștilor o perspectivă inedită asupra burgului, dar și asupra vecinătăților naturale bogate ale acestuia. Ambele edificii au în comun volumele relative reduse și nu depășesc doua niveluri supraterane, ceea ce le face ușor de parcurs, de explorat de către vizitatori si destul de bine asimilabile în contextul urban.

În al doilea rând, vorbim despre mixul de chiriași, gradul de ocupare și dispunerea punctelor de circulație verticală care sunt, iarăși, relativ similare. Să le luăm, însă, pe rând. Planimetric, nivelurile sunt bine proporționate, cu două pachete principale de  escalatoare + lifturi, ce fac legătura comercială între niveluri. Spațiile comerciale beneficiază, în majoritatea lor, de coridorul tehnic de aprovizionare/evacuare în zona lor posterioară. Astfel, aduce un plus enorm pentru retailer, dar și pentru evacuare în situații de urgență.

Sunt voci avizate care spun că, într-un mall cu două etaje, primul are mereu de suferit. Ca dovadă, la București a fost nevoie de ani buni de teste pentru a ajunge la o soluție de compromis, care nici astăzi nu performează după așteptări. Recidiva de la Sibiu pare să spună altceva, dar… să nu ne grăbim să dăm verdicte.

Procesul de construcție – între high tech și evul mediu

Similarități – dar și extrem de multe diferențe – sunt și dacă privim la cei care s-au îngrijit ca adunând cifrele de pe bancnote cu cele de pe proiectele tehnice să rezulte un mall. Mă refer aici la furnizori de materiale și echipamente, constructori, subantreprenori, proiectanți, coordonatori de chiriași, leasing manageri, consultanți, finanțatori, retaileri, comunicatori și legiuitori. Cu toții am devenit mai eficienți, fie datorită experienței acumulate în cei 6 ani, fie evoluției tehnologice evidente. (Să ne gândim doar cât ne ajută telefoanele inteligente zi de zi.)

Poveste de șantier

Cu toate acestea, condițiile în care s-a lucrat și inaugurat Promenada Sibiu sunt mult sub cele în care ar fi fost de așteptat. Tocmai asta m-a amuzat și încurajat să scriu despre experiența de șantier de la Sibiu și reacția promptă a lui nea Vasile, muncitorul arhetipal în construcții.

Nea’ Vasile, sau Marian, sau Ion sau pe numele său recent – Dorel – și-a exprimat frustrările, cum a putut și el, într-o postare care s-a viralizat cu mare viteză. Nu o pot reproduce aici, căci exprimarea sa e foarte plastică și colorată la adresa anumitor persoane. Totuși, asta nu-l face mai puțin demn de a fi luat în serios. Sunt foarte mulți antreprenori care au trebuit să lucreze în condiții igienice precare (lipsa toaletelor ecologice, a apei menajere, a curentului electric), întâlnindu-se adesea în locurile mai umbrite cu adevărate focare de infecție.

Logistic, un șantier se blochează pur și simplu dacă nu are puncte de acces pentru mașinile care descarcă materiale de construcții și lifturi pentru urcat marfa la diferitele niveluri.

„Carte multă nu se cere/Să fii prost, să ai putere!”, zice o vorbă din șantier. O fi el nea’ Vasile mare și puternic, dar dacă în loc să monteze, să măsoare de zece ori și să taie odată, cară toată ziua la sacii cu adeziv, parcă-i cam piere pofta de muncă calificată.

I se taie maioneza lui nea’ Vasile și dacă nu găsește în șantier priza unde să-și bage bormașinile cu care filetează șuruburile, dă găuri în beton, slitează un traseu pentru cabluri ori face lumină acolo unde trasează pereții și finisează tavanele. Dacă toți nea’ Vasile și Doreii care lucrează simultan în mall și-ar aduce generatorul electric, s-ar putea să-i cam ia cu amețeală după câteva ore și să cadă de pe schelă.

Nea Vasile e și el om, deci e normal să-i vină să dea cu casca de placa de beton când munca lui e pur și simplu aruncată la gunoi cu fiecare inundație. Tot om este când, la prânz, își desface sufertașul, pune pâinea cu slănina sau parizerul pe ziar iar, când să ajungă la borcanul cu muștar se ia curentul. Îi sare muștarul? Îi cam sare!

Are nea’ Vasile dreptate?

Nea Vasile este om și în situații de urgență: trebuie evacuat din șantier pe căi luminate și semnalizate. Doar n-o să-și pună Waze-ul să-l conducă afară, iar căderile in gol de la înălțime pot fi un real pericol.

Lipsa semnalului la telefoane poate crea frustrări nu doar lui nea’ Vasile, ci tuturor celor care participă la proiect și au nevoie urgentă și constantă să se coreleze cu proiectanții, furnizorii și – de ce nu – și cu cei de-acasă.

Nu doar nea’ Vasile a cunoscut umilința în acest proiect în care nu dezvoltatorul poartă vina, ci unii oameni care îi poartă numele pe cartea de vizită. Diferite categorii socio-profesionale care-și câștigă pâinea într-o meserie: șefi de magazine, vânzători, arhitecți, ingineri, designeri, maiștri, șoferi au simțit pe propria piele lipsa de minim respect a unor simpli angajați într-o corporație, o nejustificată aroganță,  un abuz de putere care se întâlnea, mai curând, la autoritățile publice.

Daca tot ai ajuns să citești acest articol până la final, îți propun să încheiem cu o invitație jovială, optimistă de a-ți exprima și tu punctul de vedere și sfaturile pentru un mediu de lucru civilizat și eficient, pentru că se poate!