Nu exista magazinul perfect, exista doar Carrefour!
In caietele mele, in capul si in jurul capului meu, magazinul perfect este in primul rand un magazin care absoarbe traficul. Pe langa aceasta calitate, el este impecabil construit estetic, are cele mai interesante produse si cel mai scurt timp de poposire a marfurilor pe rafturi si in depozite.
Il desenez deja pentru clientul ideal si va fi executat de catre constructorul ideal. Va avea vanzatorul ideal iar clientul va fi fireste unul ideal. Toate aceste nu sunt idealuri de neatins. Toate acestea exista si functioneaza.
Cristina Andries, lucreaza deja de ani buni pentru Carrefour avand o pozitie de management intr-un Supermarket din Bucuresti. Dedicata trup si suflet marcii si clientilor Carrefour, imi impartaseste din experienta ei directa cu cumparatorul:
”Magazinul perfect nu exista, exista doar Carrefour! Iar Carrefour este mai mult decat un magazin. Lasand gluma la o parte: as putea sa gasesc forma ‘utopica’ a unui magazin. Insa aceasta viziune este limitata si implicit destinata esecului. Motivul principal este ca un magazin trebuie sa satisfaca mai multe nevoi, rezultand astfel nu doar o singura ”viziune de perfect”. Spatiul de retail este liantul intre vanzator si cumparator si intra in interactiune cu mai multe pareri ale mai multor publicuri.
Ceea ce este sigur este ca magazinul este indispensabil – inca- pentru ambii jucatori ai comertului (adica, vanzator si cumparator), insa diferenta dintre felul in care il folosesc acestia este una foarte mare.
Sunt un om destul de practic si atunci cand intru in magazin ca si cumparator, in capul meu planul este foarte simplu: am intrat, am cumparat, am iesit. Cand intru in magazin ca vanzator instruit, imi dau seama cu adevarat de: valorea „ambalajului”, a pozitiei in fluxul clientului, a locatiei pe raft, si a mai multor ingrediente secrete pe care le inveti doar din experienta si mai putin din carti.
Pot privi cumparatorii ca pe o ‘prada’ pe care o ‘vanez’ cu pofta zi de zi fara ca ei macar sa-si dea seama de suprematia mea asupra lor. Mi-am insusit cumva abilitatea de a vinde ceva cuiva fara ca acel cineva sa aiba nevoie de acel ceva. Pot face asta avand abilitatea de a „inventa perfectul” cuiva. Pana la urma, cel mai important este clientul, iar acesta, dupa cum spuneam, este destul de usor de influientat.
Ceea ce este deci fascinant in meseria de vanzator, este jocul de a crea perfectul altcuiva. Suna chiar altruist, nu?
