Arh. Ian Ritchie, despre proiectarea unui spațiu dedicat cercetătorilor
Nu ne putem opri din explorarea inovației. De aceea am făcut-o din nou, pe 7 noiembrie, participând la prezentarea arhitectului britanic Ian Ritchie, în cadrul conferinței Share Bucharest 2017. Aducând lămuriri necesare, lucrarea sa, „The Sainsbury Wellcome Centre for Neural Circuits and Behaviour” ne-a demonstrat că dincolo de mituri, cercetătorii britanici menționați adesea în newsletters, newspapers, comunicate de presă și televiziune există cu adevărat. Pentru aceștia, Ian Ritchie a proiectat un spațiu dedicat cercetării în domeniul neuroștiinței – o știință tânără care se ocupă de lucruri pe care noi, muritorii de rând, le considerăm adesea abstracte.
Nouă luni a durat partea de research necesară pentru găsirea unui approach, a unei abordări corecte din punct de vedere etimologic și semantic față de tema de proiectare. Această perioadă a condus la schițarea primei viziuni asupra spațiului, cu accent pe percepția vizuală, cognitiv-senzorială și pe ceea ce este în realitate perceput non-conștient de către creierul uman. Însoțind această legătură pregnantă cu percepția hippocampus-ului, a luat formă și a doua abordare: cea de dialog interior-exterior atunci când ne aflăm într-un spațiu construit.
„Our brain do not evolve to experience the world”. Așa și-a formulat Ian Ritchie statement-ul principal în urma revelațiilor sale pe care ni le-a împărtășit. La fel ca Universul și creierul, spațiul este un lucru extrem de complex, cu atât mai mult în momentul în care acesta este dedicat neuroștiinței. Experimentarea și înțelegerea lumii sunt printre cele mai neînsemnate lucruri în slujba cărora ne este dat creierul, susține el. Tindem să îi dăm dreptate. Realizăm de multe ori că misiunea noastră pe pământ nu e doar aceea de a percepe, de a simți, de „a ne clăti ochii” și gusturile cu ceea ce ne oferă natura sau cu ceea ce construim noi ca entități superioare. Pur și simplu, acestea sunt doar informații pe care creierul le procesează și le livrează independent de dorința noastră de a percepe sau nu informații.
Privind la aceste proiecte din zona de vest, recunoaștem că implementarea unor asemenea aspecte este dificil de realizat în spațiul românesc, din motive de timp și capital financiar. Putem, însă, să ne bucurăm de succesele colegilor de breaslă de peste graniță și să sperăm că vom face un salt în viitor. Șansa noastră ar putea fi arderea etapelor. Dacă nu ne putem bucura de autostrăzi, le vom avea virtual, magistral, electronic, legându-ne prin internet, de lume. Așa arată o viziune pe care o au arhitecții. Iar în viziunea lui Ian Ritchie, arhitecții nu sunt magicieni, ci sunt, pur și simplu, visători.
