Haaaaine vechi! Haaaine vechi! Haaaa… Hai Domle’ ca nu le ia nimeni…

Hainele poarta ingrata functie de a ne adaposti goliciunea si de a ne feri de gripe, tuse magareasca si alte jivine. Mai are si functia estetica ce ne face sa ne bucuram ca purtam o camasa bleu cu o anume textura. Ne bucura si ne da confortul interior si placerea de a merge la serviciu sau la o intalnire. Dar mai sunt si alte functii, printre care si functia sociala.

De pilda: o haina pe care o cumpar o percep, vad cum ‘ma imbraca’, cum i’mi vine’ la momentul cand decid sa o cumpar. Mai apoi o vad pe mine doar din cand in cand prin oglinzile lifturilor, in toaleta restaurantului sau cand merg pe strada si ma reflecta vitrinele unor magazine. Deci 90 % din timpul cat port acea haina, nu o vad sau vad franturi din ea (maneci, guler etc). Asta ma face sa cred ca aceasta functie sociala este covarsitoare in raport cu functia imediata, de protectie la frig sau soare. Si la randul ei functia sociale este de doua moduri: una e cand intentionez sa raman cat mai anonim, daca nu vreau sa ies in evidenta cu nimic. Ma imbrac la fel ca restul lumii in camasa si pantalon, sau tricou si pantaloni scurti si sigur nu ies in evidenta.

Imediat cum bag o culoare mai vie pe mine, parca incep sa ies din griul anonimat, iar aste este o functie sociala foarte interesanta. Cand ma imbrac cu o pelerina inspirata din secolul XVIII, SIGUR atrag atentia. Ca si acest cuvant colorat, care iese in evidenta doar pentru ca masa din care face parte este gri iar el este colorat.

Titlul este inspirat dintr-o piesa de teatru cu Horatiu Malaele: Scapino. Sper sa ai rabdare sa dai click pe link-ul activ si sa te bucuri de cateva fragmente din aceasta lectie de comert si manipulare. Sau macar din curiozitate sa faci asta. Chiar asa: FA CLICK! Te va invata sa vinzi mai bine poate. Si mai e un film tot despre comert: Negutatorul din Venetia. Si mai sunt si altele.

Combinatia asta dintre arta teatrului, comert si arhitectura m-a facut aseara in discutia cu tanarul Botezatu, sa vreau sa fac un magazin regizat asemenea unei piese de teatru. E mult de lucru, dar este o formula de succes. Vor sta la coada negustorii romani si straini sa le concep un scenariu de comert. Or sa-si faca programare asa cum se face la marii doctori. Asta e o alta paralela care merita discutata intr-o alta postare de blog, despre arhitectura, medicina si alte meserii liberale.