F64, cand clientul te inspira

Am inceput lucrul pentru proiectul F64 Studio Unirii, intr-o seara calduta de mai, cu deja cunoscutul si talentatul regizor Tudorel Botezatu, pornind de la un concept simplu si frumos: Lumina versus Intunerec.

F64 Studio deschide in aceasta toamna, cel mai mare, mai specializat si mai dichisit magazin dedicat pasionatilor de fotografie. Iar MATIUS si echipa lui (ALINA+FILIP++) il deseneaza deja. Pana acum ceva vreme, credeam ca sunt un om foarte bun in amenajarea de magazine doar pentru ca ceilalti designeri sunt mediocri sau inexistenti. Acum insa cred ca sunt daruit. Am oleaca de talent cum se zice, insa primesc in dar foarte multa inspiratie de la prieteni si cunoscuti (Adrian Gorea, Nadja, Catalina Chivu, Rafi, Sebastian si Marian de la F64). Oamenii ma inspira, asa cum acest magazin dedicat in totalitate universului fotografiei, ii inspira pe cei care iubesc sa scrie, sa deseneze cu LUMINA.

Voi dezvalui partial cateva dintre punctele determinante ale conceptului de magazin, concept care graviteaza in jurul ideilor ca: nu poti crea fotografie fara INTUNEREC, fara camera OBSCURA, ca o imagine poate fi doar aproximativ, incomplet, vag descrisa in 1000 de cuvinte si ca… numai prin consilierea clientului poti face performanta ca retailer de aparatura, accesorii si consumabile foto.

Sunt extraordinar de fericit ca am primit acest proiect, ca desi in primele saptamani am mimat rolul de redactor al unui proiect cu sanse mari sa devina sters, banal si prafuit, acum sunt pe cai mari, avand in lucru cele mai trasnite idei de amenajare de spatiu comercial concepute pana in prezent in Romania (cu 2-3 exceptii).

Stiu ca te-am facut curios, stiu ca esti nerabdator sa il vezi si promit ca in urma feed-back-ului tau, maine voi face o postare cu schitele de mana ale acestui proiect. Sunt schite de mana si vreau sa urmez sfatul asociatei mele Alina Andries, de a desena proiectele de mana. Nu in 3d Studio Max, V-ray sau alte programe de lucru pe calculator ci de mana, cu creionul! Sau… facand colaje, precum Ion Barladeanu. Sau cel mult in Sketchup, precum un arhitect pe care il apreciez foarte mult, Corvin Cristian.

Nu inchei postarea fara sa rememorez o notita din Iasi, de la intalnirea cu Nadja Ionta si Adrian Gorea, cand am inteles nasterea imaginii fotografice, IMPRESIUNEA. Am ramas impresionat de-atunci, poate datorita reintalnirii cu acest cuplu frumos, venit tocmai din Canada sau poate datorita florilor de tei din Copou… si sper sa redevin astfel cat mai des.

Ne vedem la Bienala!