Estetica prețului

Totul are un preț. Toate produsele de pe rafturi sau de pe umerașe poartă, conform uzanțelor comerciale, pe lângă descrierea succintă a produsului, o INFORMAȚIE FOARTE IMPORTANTĂ: PREȚUL.
Modul cum această informație capitală este comunicată poate face ca un articol să pară fie nejustificat de scump, fie încura¬jator de accesibil. Am remarcat prețuri extrem de MARI scrise mic și, reciproc, prețuri extrem de MICI scrise mare. Este un paradox care funcționează după o aritme¬tică destul de clar orientată către valoarea comercială a produsului expus spre vânzare și mai puțin către valoarea intrinsecă a acelui produs.

Pot fi prețurile doar prin felul în care sunt grafiate, desenate, imprimate un element de dez¬inhibare a clientului? Există oare magicieni care printr-o știință secretă a numerelor pot face ca un preț ușor peste cât ne-am aștepta să pară totuși plauzibil? Am decis să scriu acest articol tocmai pentru că sunt convins că nu doar în afara granițelor țării, ci și la Pașcani, Focșani sau Lugoj clienții simt o anume energie în jurul unor simple cifre (0123456789). Am remarcat câ¬teva curente, stiluri în care sunt însemnate costurile de achiziție ale unor produse în magazinele din România.

Într-o proporție încă nefiresc de mare, prețurile sunt scrise în mare grabă, cu un pix albastru (rar negru) pe o etichetă colorată în nuanțele brandului. Alteori, o etichetă cu o față autoadezivă de cca 2,5 x 1,5 cm, albă sau co-lorată (am văzut galbenă, verde și chiar roz) poartă stângaci, ros¬togolindu-se unele peste altele, gogoloaiele ce alcătuiesc prețuri savant-subtile, prețuri menite să risipească barierele psihologice ale clientului naiv. Din hiper-market, cifra 9 a migrat cu viteza unui zvon direct în magazinele de fashion, substituind tot ce ar putea să-i apară drept anormal clientului: 100 s-a transformat în 99, iar 150 în 149 sau uneori chiar în 149 virgulă 9.

Un pantalon care costă 200 de lei se vinde oare cu adevărat mai ușor dacă prețul său este remo¬delat la 199 lei? Mai crede cineva în acest „factor psihologic” sau a devenit din prea multă folosire un gest reflex al comerciantului, acela de a face cercul zeroului mai mic și de a-l continua cu o codiță orientată în jos, așa cum a învățat în clasa întâi?
Trecând granița dintre estetic spre etic, m-am surprins privind cu mefiență brandul sau pro¬dusele care au prețul lipit sau, uneori, cu câte două-trei etichete suprapuse. Tot din sfera neîn¬crederii în comerciant amintesc acele cazuri în care prețul de pe produs nu era același cu prețul de la casă.
Sper să fiu primul care anunță apariția designerului de prețuri, ca nou-creată meserie în breasla producătorilor și comercianților de textile din România, așa cum, cu mulți ani în urmă, s-au creat meserii precum merceolog, vitrinier, asistent de vânzări etc. Un designer cu adevărat creativ ar reuși să facă prețurile cu ade¬vărat memorabile. S-ar vorbi în rândul clienților și s-ar forma cu certi¬tudine simpatizanți pe facebook ai produselor cu prețul sub formă de ecuație de gradul 2.
Ar putea totodată de¬numi un produs (altfel banal, „bluza cu mâneci lungi”) astfel încât să se adreseze unui public țintă (bluză cu baftă la teză).

Prețurile din vitrină sunt evident afișate la o altă scară față de cele din magazin, în special dacă retailerul simte că prin preț poate convinge mai rapid și mai sigur trecătorii să-i calce pra¬gul. De regulă, discounterii sunt cei care afișează prețuri cât toată vitrina. Un preț scris prea mic se întâlnește mai curând la produ¬sele de top și face parte din acel paradox de care aminteam la început. Derivând din cele două categorii, iată un element nos¬tim, ca o lemă a unui postulat: cu cât prețul este afișat mai mic, cu atât nevoia cumpărătorului de a comunica valoarea comercială a produsului achiziționat este mai mare.

Afișarea prețurilor are, asemenea produselor pe care le însoțesc, mai multe etape în fluxul co¬mercial dintr-un magazin. Este inevitabil să nu ne amintim de prețul produselor în perioada re¬ducerilor. Prețurile scrise cu roșu sunt un element autoîncoronat ca simbol-rege al chilipirului, al oportunității ce nu trebuie sub nicio formă ratate, mai ales dacă sunt înconjurate de un fel de contur stelat. Dar… oare retailerii care nu folosesc acest limbaj uni¬versal chiar nu reușesc să comu¬nice că în acea perioadă, în acel magazin sunt oferte? Sper că din contră: reducerile sunt pentru perioade mici, nepredictibile și se pot folosi drept cea mai izbu¬tită formulă de a cuceri defi¬nitiv un client din portofoliul acelui punct de vânzare.

Prețul mai apare afișat și pe bonul fiscal cu care plecăm din magazin și care ne ajută la sfârșitul zilei sau al săp-tămânii să ne contabilizăm cheltuielile. Cu cât sunt mai ușor de memorat, cu cât sunt mai ușor de urmărit, cu atât emoția negativă a clientului vizavi de achiziția făcută este, în opinia mea, diminuată. Mai mult, dacă clientul obișnuiește să pri¬mească un desfășurător al plăților efectuate cu cardul, va identifica produsele achiziționate de la magazinul dvs. mai facil și, de ce nu, mai vesel (vă amintiți de numele articolelor din dreptul prețului‚ „bluză cu baftă la teză”).
Să dăm, așadar, prețurilor o va¬loare, estetică măcar, chiar dacă ele sunt poate cea mai importan¬tă informație cu care pleacă un client dintr-un magazin imediat după ce a fost cucerit de calitatea și frumusețea produselor.
Prețuri mari scrise mic sau invers?
DialogTextil
TEXT ŞI FOTO: Matius ICHIM
E mail: office@mmg.ro