Design Thinking Forum | Part I
Începând cu anul trecut s-a conturat din ce în ce mai clar sentimentul că trăiesc într-o mare echipă de Design Thinking. Cu atât de mulți prieteni în zona creativă, sentimentul este justificat ai spune, deși Design Thinking (DT) este mult mai mult decât estetica unui obiect, funcționalitatea unui spațiu construit, compoziția unui afiș sau cromatica unui ambalaj.
DT este o sumă de procese și tehnologii care duce la inovarea sistemelor de predare în școli, de reconfigurare a structurii organizațiilor, a serviciilor și a societății în cele mai neîntâlnite detalii ale sale. Mă bucură că DT numără în țara noastră mai bine de 100 de co-creatori activi și plini de idei și energie, care nu doar vorbesc, ci fac, modelează comportamente și valori împreună cu colegii din toată lumea.
Din 1962, când la Londra a avut loc prima conferință de design, cu ajutorul antrenorilor, a facilitatorilor și co-creatorilor din domenii conexe și complementare arhitecturii și designului, noi, oamenii contemporani, am reușit să facem greșeli mai bune an de an, am devenit mai responsabili și mai atenți la anatomia și fiziologia ideilor.
Cu certitudine voi reveni asupra conferinței organizate de Design Thinking Forum ca să vă împărtășesc idei din prezentarea Magdei Ropotan, a lui Paul Bulencea și a altor nume din lista acestei conferințe ținute cu casa închisă, întocmai ca la concertele rock istorice.
Ar fi o ocazie bună să transmit și din experiențele mele de co-creator DT, despre cât de ÎN REALITATE se întâmplă procesul de prototipare low fidelity și cât de important este să nu abstractizezi un proces ci să-l testezi rapid, atât cu colegii, cât și cu cei cărora li se adresează (clienții dintr-un magazin, un club pentru seniori, o expoziție, un parc de aventuri pentru copii).
