100 de articole
Dupa ce am sarbatorit un an de on line, am ajuns sa scriu si al 100-lea articol. Fac o scurta retrospectiva, la rece, insa cu oaresce emotii. Scriam si inainte in jurnal, vorbeam despre proiectele mele cu cei apropiati dar am simtit la un moment dat ca mi-ar placea ca aceste scrieri sa ajunga la mai multi cunoscuti si de ce nu, la posibili clienti. A scrie doar pentru mine in agendele cu care i-am obisnuit pe amici si colegi e una, pe cand a scrie pentru un cititor necunoscut e cu totul altceva. Uneori am scris doar pentru mine, pentru a-mi limpezi -in scris- idei si firuri epice. Alteori am scris pentru a fi usor gasit pe google dupa anumite cuvinte cheie, si pentru a-mi etala cunostintele si disponibilitatea profesionala. De foarte multe ori insa am scris pentru cei pe care i-am cunoscut si cu care voiam sa impartasesc o idee.
Scrisul este o imposibil fara cuvinte. Cuvantul scris – CLAUDIA Hulpoi mi-a reamintit de curand acest lucru- este una dintre cele mai izbutite forme de creare de PLURIVERSURI. Ma alimentez cu cuvinte scrise, simt ca nu pot respira daca trece o zi fara sa deschid un jurnal sau o culegere de proza scurta. Si… in acelasi timp vreau sa ma exprim prin cuvant. Scrisul este modalitatea mea de a-mi explica lucid si cat mai detaliat ceea ce mi se petrece. Am incercat sa scriu despre cum merg cu bicicleta la birou si cat de fericit sunt sa fac asta si scriind mi-am dat seama ca daca nu-mi spuneam asta si daca n-o scriam astazi aici parca nu as fi fost la fel de fericit.
Ma bucura si ma incurajeaza orice comentariu al tau ca cititor. Le simt pe cele scrise din obligatie, dar le apreciez doar pe cele care vin dinspre un cititor care a empatizat cu articolul. Am scris de multe ori pentru a face un compliment unor clienti si m-am bucurat sa stiu ca Marius Bala, Stefanita Dobre -colaboratorii mei permanenti- vor deschide link-ul si se vor bucura sa se regaseasca on line. Scriu fara sa sper ca Roxanovici sau Rugina, sau Stefan Costache sau Florinel sau Tudorel vor citi. Dar imi doresc acest lucru.
E inutil sa scriu, astazi nimeni nu mai citeste. Nici eu nu citesc blog-uri, desi mai intru pe putinele pe care le gazduiesc si promovez pe home-page-ul meu. Am scris si multe articole proaste si de foarte multe ori incoerente si cu subiect incert. Cu atat mai multe motive sa nu revii pe un astfel de blog. Alina mea e foarte de acord cu asta sunt sigur, desi…este cel mai consecvent cititor am meu si un critic destul de sever.
Hmmm: ni se spunea in copilarie ca voi fi implinit ca OM, daca voi face o casa, un copil, voi sadi un pom si voi scrie o carte. Prefer sa fie o carte on -line, acest blog de arhitect de retail. Macar nu ocupa spatiu prin casele nimanui si nici nu s-au taiat copaci pentru editare.
Imi doresc la acest al 100 – lea articol, sa ajung sa scriu acel articol in care sa ma bucur ca am continuat sa scriu.
