Praga mea si a Alinei

Vreau sa scriu acest articol pentru a-i multumi ALINEI, prietena mea pentru ca a ramas in viata mea. Ca este cea cu care eu am astazi un copil, pe FILIP si ca in cateva luni ne va mai aduce inca un prunc. Ii multumesc pentru cadourile pe care mi le face mereu de ziua mea, cum este aceasta vacanta din 2008, de la PRAGA.

Se facea ca tocmai deschisesem Liberty Center si ca am plecat intr-o toamna calda si poezeasca spre Praga. Am avut inspiratia sa scriu in agenda pe care o port mereu cu mine, urmatoarele: Tineretea mea si a Alinei in acest fara pereche hotel ARIA. Cat de placut este sa pot constientiza ca sunt tinar, ca pot sa ma bucur de lume si de viata, de oameni, de ceea ce pot ei crea (parfumuri, case, strazi pietruite, muzica, vin, cafea, biscuiti cu unt, cuvinte, idei.

Cat de mult pot schimba intr-o stare de bine cativa centimetri mai putin la inaltimea unei mese.

Este oare o legatura intre comanditar (un nobil italian sa zicem) si artizanul care executa o piesa de mobilier? Adica…nobilul crea tema de proiectare sau artistul stia cum sa arate si cum sa-l faca sa se simta pe acel nobil? Cred ca e un pic mutual. Nu este uluitor ca o minte a conceput un obiect care sa tina ziarul drept? Tine de fitza? De still? de gradul de intelegere asupra lucrurilor? De creatie?

Cand voi reciti aceste ganduri si scrieri si voi avea sa zicem 40, 50, 55 de ani, cum voi fi? Fericit? Vesel? As vrea sa pot calatori spre acea ora cand scriu aceste randuri. Sunt un pic sentimental, doar fac 31 de ani… Am pe masa mea un vas cu flori de primavara desi este toamna. Vii, cu miros si culoare. Mai vad apoi un mar rosu pe un prosop alb.

Daca vom avea o fata, as vrea sa o numim ARIA.

Nu stiu de ce mi-am amintit astazi tocmai de Praga, dar ma bucur ca am fost acolo cu Alina.