O viata de lux in tacere

O viata de lux in tacere, o viata de manechin se desfasoara in fata unui public mereu prezent si mereu in cautare de povesti si emotii noi. Fiecare manechin isi joaca zi de zi, indiferent de ceas si vreme, rolul de actor, captiv, intr-un film mut. Privita sub o lumina poetica, viata acestor personaje cu chip si forma umanane poate face sa simtim cum, in spatele perfectiunii si opulentei accesoriilor din decorul locuintei’ lor, se consuma drame si iubiri, se nasc invidii si prietenii.

Desi stim cu totii ca nu exista viata personala pentru manechine, imi place sa cred ca dupa ce trece forfota serii, un trecator ce-si cauta gandurile pe strazi si prin piete, ar putea asista la o neobisnuita poveste, in care protagonistii, manechinele din vitrine, ar lua loc la terase, s-ar aseza pe banci si ar culege cu narile mirosul de frunze si ceata.

Nu intamplator, arhitecti precum Zaha Hadid sau Ingo Maurer, obisnuiti a desena obiecte arhitecturale la o alta scara urbana, dedica timp si efort creativ amenajarii de magazine, si chiar a vitrinelor acestora, si anume, pentru ca simt forta, impactul social pe care vitrina il are asupra strazii.
De foarte multe ori, din vizitele noastre prin orase pastram in cutia cu amintiri foarte multe imagini de magazine. Tocmai pentru ca acestea ne insotesc spre metrou, spre muzee si parcuri. Sunt de ne-evitat si contribuie la acea stare de bine cu care ne intoarcem mereu din vacante si plecari’.

Suntem convinsi ca manechinele nu au complexe, ca manechinele nu obosesc niciodata, ca manechinele sunt mereu suple si fresh. Intotdeauna la moda, ne privesc sfidatoare din spatele celor 12 mm din cea mai securizata si cristalina suprafata transparenta. Impasibile, intangibile si tacutene primesc’ alaturi de ele in oglindirea de-o clipire a propriei noastre siluete intr-o vitrina. Zi de zi, intalnire de intalnire, nasc in noi pofta misterioasa de a gusta din aerul lor de fericire. Se naste astfel, cel mai desavarsit model de dialog cultural cu oamenii, intr-o societate eminamente vizuala. Sunt scene de film transpuse in happening, este o joaca serioasa cu actori profesionisti (manechinele, vanzatorii) si actori amatori (noi insine). Amintesc aici doar doua dintre exemplele cele mai reusite ale filmelor care au atins acest subiect generos: The Fuccons’ sau filmele romantice ‘Mannequin’.

Cum ‚simt’ oare, manechinele din vitrinele magazinelor de moda Craciunul sau Sfantul Valentin? Ce le face sa fie mereu asa cum le stim? Exista intre noi si semenii nostri imobili –manechinele – o relatie care ne ajuta sa ne gasim repere vestimentare dar si un perpetuu schimb de influente. Noi incercam sa fim precum acel(e) manechin(e) din acea vitrina, iar vitrinele incearca -si vad asta din ce in ce mai clar- sa fie precum suntem noi in viata de zi cu zi.

Am descoperit vitrine cu manechine asezate pe un scaun in fata unui birou, in tramvai, sau sugerand o scena butaforica de hypermarket. Incetul cu incetul, aceste scene cotidiene -evident stilizate si iconizate- sunt inserate, re-create in spatiile de comert. Deja sunt retaileri, negustori, care sunt atenti la schimbarea modului de perceptieia clientilor lor. Cand cifrele nu le mai dau vestile asteptate, cand calculele de eficientizare s-au epuizat, cand clientii parca i-au uitat, negustorii invata sa spuna povesti. Este o mica parte din ceea ce comerciantii din occident au denumit ‚customer journey’, termen pe care il intalnesc din ce in ce mai des in ultimul timp si care ar putea fi tradus ca ‚experienta de consumator’.

Temele abordate, teme ce pot fi livresti sau picanterii mondene: am intalnit si vom mai intalni scene din anii 60, 2013 sau 2046. In fiecare asemenea scena, orice obiect prezent are o functie clara, iconica, de a pune in valoare manechinul si produsul pe care aceasta il etaleaza.
Magazinele re-invatasa-si spuna propria poveste. Incep usor-usor sa fie diferite de celelalte prin insasi filosofia colectiei dintr-un sezon specific, filosofie tradusa prin elemente vizuale cu mesajul cel mai direct catre publicul tinta: flori, fluturi, lanturi, funii, ceasuri, tablouri, fotolii, masini de cusut, felinare si banci, mobilier urban etc.

Manechinele vor fi mai facil asimilate de catre publicul tinta prin mesajul pe care il transmite in ansamblu vitrina. Manechinele vand prin atitudine in primul rand, si abia apoi prin compozitia vestimentara: mimica, pozitia mainilor, dinamismul inghetat al contraposto-ului.
Am dedicat foarte mult timp studiului vitrinelor si nu ma pot opri din a le asculta’ de fiecare data cand am ocazia. Am satisfactia de a asista la conceperea de vitrine din ce in ce mai personalizate si mai studiate chiar si in Romania, semn ca retailerii locali simt ca viitorul lor sta in diferentierea fata de concurenta, nu in mimarea acesteia, iar rolul manechinelor poate fi decisiv.

Credite foto :
1.Dior windows, respectiv Le Chateau windows

2.Trefle, Agnes Toma, respectiv schite de portret sursa: MATIUS STUDIO