Magazinul de cartier

Am ales împreună cu Amelia titlul aces¬ta, el reflectând o realitate și din ce se simte iarăși în piață, un viitor, o soluție de vindecare pentru comerțul de modă din România.
Cartierele în care trăim, lucrăm sau avem prieteni și în care mer¬gem la evenimente sunt așa cum le știm: cu mașini parcate pe bor¬duri, cu chioșcuri la tot pasul, cu lăzi și gunoaie, fără piste de pie¬toni sau de bicicliști, fără aproape nimic ce ar putea să ne îmbie în a merge la pas prin cartier seara, cu copiii sau cu un vechi prieten din școală. Ne-am dori cu toții să fi putut avea șansa de a trăi într-un burg prusac sau într-un dam olandez. Nici cartierele de la mar¬ginea Barcelonei sau a Dublinului nu sunt de lepădat, fiind entități urbane în care există VIAȚĂ. În zo¬nele rezidențiale, dar crescând ca intensitate către vatra orașelor, există fără să cauți prea mult, la o distanță (izocrona) de opt mi¬nute de casă, o bacanie, o galerie de artă, un atelier de modă, un studio de tatuaje, o berărie și un magazin de decorațiuni interioa¬re. Din păcate, ne-am născut aici, avem o limbă și un dor comun și celor mai mulți dintre noi ne vine greu să plecăm din zgomotul, praful, traficul și poluarea capi¬talei. Căldura, praful și zgomotul neobosit al orașului nu ne chea¬mă deloc la o plimbare. Și uneori nici serviciile primite nu sunt la calitatea așteptată. Îmi stă în fire să analizez vitrinele noastre de cartier și pe cele din cartierele orașelor prin care am trecut. Am constatat că un rol decisiv asupra calitătii vieții comerțului de cartier îl are amprenta, me¬moria culturală a acelui cartier – daca ea a existat-.

Coagularea vadului comercial în cartiere a avut succesiv doua mari atribute ale culturii și civilizației urbane: organizarea pe bresle a struc¬turii orașelor (tăbăcari, băcani, tâmplari, țesători etc.), factor de creștere a competitivității calității în primul rând, existând o intensă luptă de orgolii în alegerea celui mai bun din breaslă, lucru uman si firesc. Al doilea criteriu s-a săvârșit după anii ‘65 ai României, prin apariția dormitoarelor ur¬bane muncitorești, a inserției pe marginea mai tuturor noilor bulevarde (Independenței, Unirii, Progresului) de blocuri cu 4-10 etaje. Blocurile vecine circulației străzilor majore au captat la par¬terul lor toată seva comerciala din cartierele de case pe care le-au înconjurat, transformându-le în mici oaze invadate de cele mai multe ori după anii 2000, de bloculețe P+3+M , iar în funcție de poziția cartierului în oraș, cu birouri sau ateliere auto. Totuși, am găsit și ‘zone’, fragmente, străzi sau mici piețe de cartier, în care valorile de patrimoniu au fost miraculos conservate. Ar trebui să revin cu un nou articol pe aceastp temă, după un tur cu aparatul de fotografiat prin carti¬erele românești. Un mare ajutor ar putea fi și dacă tu, cititorule, ai putea să ne sugerezi astfel de miraculoase spații.Ce este iarăși optimist, încurajator și dătător de noi energii este reînvierea maga¬zinelor de proximitate, a vechilor ceaprăzerii, reparații pantofi, vi¬nării sau chiar a sălilor de cinema. Toate prezențele magazinelor de modă într-un cartier reflectă ce¬rerea din acel cartier, potențialul său economic dar și artistic. Despre un astfel de exemplu am vorbit într-un articol ante¬rior Dialog Textil, despre Open Hall-ul Agnes TOMA din cartierul Primăverii, București. Revenirea la viață a unui oraș diferă ca percepție temporală față de ceea ce înțelegem în mod curent prin revenirea după o răceală sau nașterea unui copil, de exem¬plu.

Abia într-un ritm de 10 – 12 ani, cartierul singur va căpăta o nouă siluetă, va îmbrăca o nouă compoziție de iluminat stradal, de mobilier urban etc. Au trecut aproape 11 ani de când YOKKO, DIKA, Ina, Ravioli, Herren, Il Passo și alți mulți retaileri locali intra¬seră pe piață și ținteau centrul orașelor mari. În aceeași perioa¬dă, primul mare nume de brand de fashion mamut din lume și poate cel mai agresiv, ZARA și unul dintre puii săi de aur, PULL and BEAR, făcea și el primii pași pe pământ românesc. Ulterior, și restul marilor nume din retailul de modă au pătruns mai mult sau mai puțin agresiv pe piațî: H&M, C&A, Debenhams, Marks and Spencer. În timp, o parte din¬tre brandurile de modă autoh¬tonă din acei primi ani de după începutul de mileniu a rezistat. O parte nu. Au rămas însă (ceea ce conteaza poate cel mai mult) designerii, atelierele de croitorie, micile făbricuțe care încă mai au clienți în sistem LOHN.

Acestor supraviețuitori le-au crescut aripi noi la COCOR în 2010, doar pentru moment deoarece anii de criză au continuat și se pare că nu vor pleca până când noi, fiecare în parte, nu vom decide că putem să ne reapucăm de treabă, să învățăm noile formule de comerț, să găsim prieteni sau să angajăm designeri de brand, firme de PR, să participăm la evenimentele culturale din viața orașelor în care trăim. Repet, cred că arta, în toate formele sale, a fost mereu păstrătorul jarului, grauntelui de lumină din viețile noastre.
DialogTextil
TEXT: Matius ICHIM
E mail: office@mmg.ro