INTERVIU – Viaţa de creativ în marele oraş ne-a solicitat atât de mult încât simţim visceral nevoia de evadare!

Am descoperit Chillya cu mult timp în urmă, prin vara anului trecut, și ca un dat, mereu se întâmpla ceva și nu puteam să mă apuc de scris despre ideea aceasta interesantă. Chillya: un loc de joacă creativă.

Kreatoria.ro este site-ul destinat creativității, de aceea, când descopăr oameni ca Matius Ichim și Alina Andries (MATIUS STUDIO), care au inventat Chillya, sunt de-a dreptul bucuroasă. Este vorba de energia aceea a creativității care realizează sinergii, conexiuni și bucurii din sfera: uite cineva care a făcut ceva WOW.

Chillya: 4,5 mp utili, invadați la propriu de glicină, de miros de mentă, lavandă şi lămăiţă. Și aș mai spune eu de Libertate.

Ce îmi place la proiectul Chillya? Nu doar că înseamnă evadare, relaxare, ci reprezintă și un spațiu firesc, unit cu natura. O oază.

Când am zile proaste, când proiectele inovative pe care le inițiez merg cu viteza melcului, când eu le-aș dori cu viteza supersonică, ei bine, atunci, la granița cu mâhnirea și tristețea că nu mă pot exprima, reușesc să dau peste oameni fascinanți și îmi reușește un interviu exact ca acesta. Magic. Departe de teluric. Un interviu cu Matius Ichim.

Te invit să citești despre acest proiect și oamenii care l-au fondat, oameni care gândesc măreț, care construiesc în suprafețe mari de idei și care te vor cuceri în următoarele rânduri.

Matius Ichim: Un alt defect ireparabil care m-ajută să creez este speranţa că, prin creaţie, voi fi nu doar acceptat, dar şi iubit de lume şi de Dumnezeu.

Dacă ai nevoie de arhitecți cu viziune, m-am gândit să îți las aici și siteul lor: matius.ro

Hai, hai să ne adunăm oameni creativi!
Suntem mai mulți decât credeți!

1. Ce este Chillya?

Acum, la timpul prezent, Chillya este un loc de joacă creativă ce abia aşteaptă să fie invadat din nou de verdele primăverii şi, rând pe rând, de creativi (printre primele înscrise pe lista 2020 este Lena Criveanu, una dintre creatoarele de modă cele mai active şi optimiste pe care le-am întâlnit până acum). Chillya a început din nevoia mea personală de a avea un loc unde să mă simt ca la bunica mea la ţară, într-un sat care, din păcate, astăzi are mai puţini locuitori decât are blocul în care locuiesc (Gugea, Iaşi).

Când nu ieşise încă din pagină, când tocmai se străduia să se lege ca un obiect multifuncţional, vedeam în Chillya şi o nouă afacere (voi povesti despre asta mai jos) sau, mai curând, îmi doream să fac şi altceva decât ceea ce fac în mod curent, adică arhitectură de spaţii comerciale.
Studioul pe care îl conduc împreună cu Alina Andrieş, asociata mea, se numeşte MATIUS Studio şi prin resursele lui proprii a produs primul prototip Chillya 1.0, în 2017.

Impulsul zero a fost reprezentat de o necesitate vitală: îmi doream să creez şi să testez un obiect foarte mic, dar în care să pot şi lucra, citi, desena, dormi, visa. Sună a truism, dar viaţa de creativ în marele oraş ne-a solicitat atât de mult încât simţim visceral nevoia de evadare. Nu mai luăm în calcul calvarul de la sfârşitul săptămânii, când trebuia să fugim în coloană spre/dinspre munte sau mare. Asta pur şi simplu pentru că, numărând în ore acele mult dorite zile de sâmbătă şi duminică, drumul şi agitaţia ar fi anulat poate bruma de chill dintr-o pensiune mai retrasă.

În timp ce lucram la chilie, am fost asaltat cu idei şi sfaturi de la toţi cei pe care îi cooptasem în proiect. Eram atât de suprasaturat de informaţii, incât aproape că nu mai eram în stare să decid care este calea către obiectul perfect, iar ideea risca să moară într-un calculator. Spre imensa mea satisfacţie, pe 12 mai, cu doar 7 zile întârziere, am scris în jurnal despre prima evadare la Chillya, în strada Atlasului, nr 3A, mai mult privind mut de emoţie, jumătate de noapte, nucul gigantic al vecinei, tanti Biţi.

Obiectul rezultat, chillia urbană, este un spaţiu esenţializat, deschis foarte mult către exterior prin două geamuri jumbo, care îi definesc şi exprimă atât de plastic secţiunea simplă şi curată.

Ideea a prins foarte repede la public, iar propunerile de colaborare au început să răsară, deturnându-mă de la orice parcurs minuţios către un business plan. Chilii în vii a fost una dintre primele direcţii, motiv pentru care am iniţitat mai multe discuţii direct cu cramele si producătorii de vinuri. A fost urmată apoi de viraje către educaţie unde, tot fără agendă, am explorat discuţii pe tema de tabere de copii în natură. În paralel, am fost abordat de către psihologi practicieni şi specialişti în meditaţii şi yoga. În timp, voi restrânge paleta de opţiuni şi voi acumula datele necesare trasării unei direcţii.

2. În hainele cărui domeniu te simţi cel mai bine? Când lucrezi ca arhitect, când vorbeşti despre ceea ce faci, când creezi noul pur şi simplu, chiar înafara proiectelor de arhitectură?

Cel mai bine mă simt în haina de ascultător de poveşti. Cred că fără acest har al ascultării, nu aş fi putut nici să mă bucur de imensa vrajă a creaţiei celor din jur şi nici să devin creativ atunci când trebuie, la rândul meu, să răspund unei teme de proiect.
Pofta aceasta de a mă conecta la nou, la autentic, la multiversul de lumi în care mă trezesc ascultând o bună parte dintre cei cu care interacţionez, m-a făcut să deschid în 2019 proiectul chilia către creativi.
Singura plată pe care o ceream era să îmi lase scrise, desenate sau fotografiate o fărâmă din ceea ce au simţit ACOLO, în obiectul de 4,5 mp utili, invadat la propriu de glicină, de miros de mentă, lavandă şi lămăiţă.

3. Cum te găseşte primăvara proiectelor? Eşti under construction sau under progress?

Deşi ultimele luni din 2019 m-au şi ne-au solicitat ca studio până la epuizare fizică şi psihică, iată că primăvara aceasta mă găseşte într-o efervescenţă aproape adolescentină. Un soi de entuziasm, de speranţă naivă în bunătatea lumii şi o sumă de proiecte pe teme actuale îmi curentează mintea şi ochiul. Spun asta fără să ţin cont de forţa şi maturitatea pe care le constat acum, când studioul nostru numără 20 de ani de când înoată în oceanul arhitecturii de retail.
Spre norocul meu, mă descopăr în acest prag de primăvară înconjurat şi de foarte mulţi oameni cu obrazul frumos, cu privirea demnă, cu adâncuri fascinante.

4. Ce nu ai spus niciodată despre tine şi ai vrea să se ştie?

Ce mult mi-ar plăcea să-i am ca oaspeţi la chilii pe toţi cei cărora le-am citit cărţile, le-am ascultat piesele şi le-am urmărit filmele! O parte, cei încă neconsacraţi, au început să vină şi să se bucure de tihnă.
Aş vrea să se ştie – şi asta chiar n-am mai spus-o până acum – că mi-ar plăcea să sărbătoresc cei 20 de ani de când profesez, prin lansarea cu success a primei molografii (o frescă a comerţului românesc sub presiunea consumului) şi a primului mall virtual de servicii pentru negustori. Va fi o platformă online în care cei care operează un spaţiu sau o reţea de spaţii comerciale vor putea căuta şi găsi cam tot ce au nevoie şi le poate oferi România, de la A (architect, avocat) până la Z (zugrav).

5. Defectul care te ajută cel mai tare să creezi?

Defectul profesional care mă ajută cel mai tare să creez este pasiunea pentru compoziţia plastică şi pentru modelarea percepţiei spaţiului. Defectul uman, propriu tuturor sper, este nevoia de a încerca să fac şi eu ceea ce văd în jur şi, în general, la cei cu care interacţionez fizic sau virtual.
Un alt defect ireparabil care m-ajută să creez este speranţa că, prin creaţie, voi fi nu doar acceptat, dar şi iubit de lume şi de Dumnezeu.

6. Dar calitatea care îţi stă frână la manifestarea inspiraţiei?

Frâna de aur este autocenzura, care fie din prea multă decenţă, fie din grija de a nu greşi, fie din respectul pentru bugetul clientului, fie din miile de motive care apar odată cu ivirea zorilor şi care ca dupa o poveste cinematografică fascinantă, topesc visurile care păreau cel mai uşor de înfăptuit la lumina lunii.

7. Ce i-ai spune unui creator în blocaj?

Trebuie doar schimbaţi ochelarii, punctul de perspectivă sau oamenii cu care discută.

O problemă are cel puţin o rezolvare. Am învăţat asta prima dată de la mama mea, care este un om simplu. Apoi, viaţa mi-a certificat-o cu fiecare din cele aproape 1000 de proiecte pe care studioul nostru le-a livrat în cei 20 de ani pe care ne străduim să-i aniversăm în 2020.

Dinu Diaconesco, un beneficiar cu care am avut bucuria să mă intersectez în primii ani de carieră, este artist sticlar. Deşi a surzit în tinereţea lui, a reuşit să înveţe „citind” pe buze o limbă dificilă, iar astăzi are o nouă familie, in Franţa. A avut multe drame şi accidente care ar fi îngenunchiat orice speranţă, oricui. Nu este singurul exemplu: am cunoscut şi antreprenori care au pierdut averi şi sunt astăzi mai bine decât sperau vreodată.

O soluţie ar fi să ia o pauză, să vină la chilie, să bea o tămăioasă, să se uite la cer, să miroasă Mâna Maicii Domnului, teiul din vecini şi să asculte greierii.

8. Dacă ai scrie un Scurt tratat de imaginaţie, cum l-ai începe?

Oooo! Un tratat? Stai, că m-am blocat. Uneori, – da, puteţi să râdeţi – mă uit la filme cu subtitrarea de la alte filme. Când i-am spus asta Iuliei P., mi-a aruncat o privire scurtă şi albastră şi am înţeles amândoi, instantaneu, că vom lucra bine împreună.

Un tratat se scrie şi se desenează cu seriozitate, în primul rând. De-aia e tratat. Dar, fără un pic de jovialitate, ar putea fi mestecat mai greu spre deloc. Probabil că l-aş începe imaginându-mi unde prin dulapuri şi cutii aş putea găsi cel mai potrivit creion, cea mai potrivită agendă (aşa denumesc eu carnetele pe care le port mereu cu mine, deşi nu sunt datate).

Cred că l-aş fi început deja: de cele mai multe ori, orice task, orice proiect, orice suntem solicitaţi să creăm, are deja o sămânţă care a încolţit sau se pregăteşte să germineze deja.

9. Despre ce proiecte ai vrea să vorbeşti şi să le ştie ţara toată?

Am vorbit deja despre chilie, nu am să vorbesc aici din lipsă de spatiu despre Autograf, deşi este proiectul preferat când mă gândesc la ustensile de scris, gândit şi desenat.

Aş vorbi despre proiectul de la Armeniş, dezvoltat împreună cu cei de la WWF, despre proiectul realizat în Rusia, în 2016, împreună cu un facilitator extraordinar de tenace şi abil (Magda Ropotan), despre proiectul lui Paul Bulencea. Paul este gamificator, iar în 2017 am avut privilegiul să-l însoţesc, pentru mult prea puţine ore, într-un proiect nu doar cu o poveste frumoasă, dar cu adevărat transformaţional.

10. Ai ritualuri de creativitate? Daca da, care sunt?

Am, evident! Sunt două scenarii: unul în care am timp şi pot să mă extind, ca şi acum, când îţi răspund la întrebări câtă vreme în casă este o linişte de vis pentru că toţi dorm, inclusiv vecinul cu chitara electrică.

Un al doilea este cel în care sunt descompus de oboseală şi taskuri, presat de timp ca un strugure în teasc, mai sunt doar câteva ore până la predarea schiţei de schiţă, unul dintre copii are febră, iar pe lista mea foarte scurtată de to do list este dentistul. Intru atunci într-o zonă mistică, de plutire, undeva deasupra mea. Mă percep cu mai multe camere în timp ce esenţializez pe o foaie curată SOLUŢIA, îmbrăcând-o cu cele mai pure şi umane argumente.

11. Semnătura ta creativă stă în…

Undeva în spate, luptând cu nevoia unui ego absolut vital creaţiei, se distinge modestia. Cred că modestia poate coexista cu bucuria, surpriza, zâmbetul în faţa a ceea ce descopăr că tocmai am facut.

Sintetizez: a fi creativ este să începi cu disperare, cu nesimţire, cu frică, fără nici o şansă palpabilă de succes, să faci.

Invterviu publicat pe kreatoria.ro.