In urma cu fix 7 ani
…eram in Freiburg, aveam un bilet interrail valabil oriunde in Europa timp de o luna de zile. Am reusit performanta sa plec de acasa impreuna cu Alina A. (mama lui Filip asociatul nostru in firma) fara sa stim unde vom ajunge la sfarsitul zilei. Ne uitam pe tableta de mersul trenurilor din micuta gara din Freiburg si ne urcam la intamplare in orice tren. Ajungeam la Colmar, sau la Basel, sau in Strassbourg, sau la Luzern. Random. Atunci abia se daduse drumul la lume spre Europa, fara vize (exceptand Elvetia). Inca nu se putea merge doar cu buletinul si inca era un cosmar sa nu te intoarca la Curtici pe motiv ca esti dubios si atat.
Iata ce faceam si scriam eu atunci:
pentru debut, sa lamurim o suma de probleme destul de importante: nu ma intrebati ce oras mi-a „placut cel mai mult”, nici care a fost „cel mai interesant lucru vazut”, pentru ca daca stati si voi si va ganditi, si eu v-as putea intreba care a fost „cea mai frumoasa zi
din viata voastra”, si apoi „cea mai trista”…
Deasemenea, as prefera sa nu ma intrebati de ce nu am ramas, sau daca am reusit sa-mi gasesc ceva de lucru.
M-am plimbat, am studiat cat mai multe aspecte ale exteriorului oraselor, si va pot spune destul de multe despre trenuri si gari. acestea mi-au fost casa si masa timp de o luna de zile. Deci nu am multe sa va zic despre oameni, despre cum gandesc sau cum viseaza. Stiu cum arata ei pe strada, si cum arata celelalte creaturi din piete-turistii. Nu stiu cum pot altii care au „vazut” Europa intr-o excursie de 10 zile sa afirme ca „nemtii sunt reci”, iar „francezii sunt galagiosi”, sau ca italienii „seamana toti cu Roberto Baggio”.
am reusit sa trec prin cateva orase in care se simte cum se vorbeste aprins despre romani, si despre Europa. Unul dintre ele este Strassbourg-ul, orasul care a devenit pur si simplu CAPITALA EUROPEI. Este un oras in care se vorbesc in paralel franceza, germana, engleza. Toata lumea stie ca acolo este sediul Parlamentului European, si alte institutii care elaboreaza legi si reguli pentru noua comunitate europeana. Turisti? Cata frunza si iarba. Nu doar japonezii fac poze. Pai ce:eu sunt japonez? Am facut in medie-exceptand zilele in care am urmat cursuri de igiena a informatiei – cam 90-100 de poze pe zi, si cam 1-2 fotografii raportat la reperul turistic numit oras.
Roma, Florenta-aici am dormit doua nopti la Luna,vecinul meu de la blocul L4- si va recomand si voua sa nu faceti prostia sa credeti ca puteti dormi in gara sau in tren, pentru ca Italia, Franta si alte cateva tari, tin garile inchise noaptea, iar dupa o noapte oarba, nu mai chef sa vibrezi in fata frumosului-Lucerna, Zurich, Basel, Colmar, Freiburg, Luxembourg, Baden, Neuwied, Koln, Trier, Paris, Brugge.
Orase…
nu ma pricep la cuvinte, iar darul de a povesti in imagini, nu ma ajuta sa va descriu frumusetea lor. Am desenat si am fotografiat, dar mai bine mergeti si vedeti…de fapt, lucrul acesta l-ati facut sau il veti face oricum. Iata insa cum stau lucrurile din punctul meu de vedere: orasele vazute de mine sunt compuse dupa timp, succesiv. Limpede: gara, harta de la biroul de info turist-aici decizi imediat ‘cam cat de mare e orasul’ (de fapt numai zona veche), si cam cat poti vedea pana la ultimul tren spre casa. Optezi pentru cateva obiective si pas turistic spre „piazza”.
Strada…inainte de a incepe descrierile, uite cum stau lucrurile: un oras mare nu poate fi „vazut”. Strazile si forfota sunt cumplite, iar masinile de fac sa inebunesti. De aceea prefer orasele mici. Aici se poate simti cel mai bine spiritul tarii din care e orasul. Provincia.. aici e poezia. Orasul mare traieste doar prin partile lui mici, prin cele obiective devenite celebre, si care sunt practic devorate de turisti.Iar aceste parti mici sunt separate de parti mari: artere anoste, zgomotoase, cu vesnicile lanturi de scutere si masini, insa cu magazine frustrant de frumoase si de scumpe. Pana ajungi la urmatorul-pe jos- esti desfiintat. Strada-elementul care ma conduce ca pe o leucocita catre inima orasului-piazza. Strada e mai in toate zonele istorice pavata cu piatra naturala sau cu corpuri ceramice (un fel de caramizi). Biciclisti, bancute cu felinare personalizate in functie de orasel sau de proximitatea unui obiectiv, flasnetari, magazine cu suveniruri, terase, magazine cu anticarii, iarasi tea room-uri, iarasi berarii cu mese in strada.(am sa va arat o poza cu una dintre putinele beri pe care le-am beut aici)
restul data viitoare
deci urmeaza, piazza, parcurile, unele cladiri, si oamenii (normal).
Incerc sa va mai zic inainte de a incheia, ca aceasta vacanta, mi-a redat pohta de lucru, optimismul, si ca am deja pe langa schitele facute ,o basca mare plina de idei, in care fiecare dintre voi are de indeplinit un job. Inca ceva: voi scrie si o carte. Stati linisti-nu o voi publica, si nu e decat o carte subtire-30 de pagini cu text si restul pana la 111 cu desene. Voi incerca in ea, sa ironizez societatea romaneasca, prin intermediul triadei beneficiar-arhitect-antreprenor, dar cu scopul nobil de a indrepta o data tara asta catre liman.
Asa ca aveti de muncit-fiecare trebuie sa aduca mici experiente de viata-pe care sa le pun aici.(nu ma refer doar la arhitecti).
Mesaj pentru Epure (special): nu stiu sa pun chestia asta pe forumul arhis, dar consider ca tu stii, si poti s-o faci.
Va pup pe toti
Matius