Lykke, primul locuitor din Chillya

Ni se mai spune și căutători de fericire. Din greu, înflăcărați, pasivi sau în goană. Nouă, oamenilor, celor care o vedem mai mult în alții, dar știm că e acolo, undeva în vârf, și sperăm că într-o zi vom răzbi și vom ajunge la ea. Mai sunt și unii care spun c-ar fi, de fapt, pe-aici, aproape, în lucruri mărunte la care uităm să mai privim. Nu suntem doar noi cei care credem că fericirea crește în simplitate, în spații mici și în esențial. Și Meik Wiking e unul dintre ei. Nici nu-i de mirare, ai spune, dacă ții cont că-i expert în fericire.

Meik vine din Danemarca și este CEO al Institutului pentru cercetarea fericirii din Copenhaga. Nu-i greu de intuit că un asemenea job îți permite să descoperi multe despre oamenii care au zâmbetul de la o ureche la alta, de aceea el a pus mâna pe stilou și a scris două cărți. Pe 25 noiembrie, la braț cu cea de-a doua carte, Meik a venit la Târgul de carte Gaudeamus să ne povestească despre Lykke – așa cum numesc danezii fericirea. Tot acolo am fost și noi, poate pentru că ne imaginam deja citind-o senini în Chillya.

Lansarea de carte a lui Meik Wiking ne-a reamintit că fericirea e, de fapt, puținul. Același puțin care contează, același mănunchi de bucurie pură, aceeași reconectare cu sine la care ne-a fost gândul și când am construit locuința pentru sfinți urbani. De ce avem nevoie pentru ca seara, când ne așezăm capul pe pernă, să ne dăm seama că fericirea e acum? Nu de mare lucru. Cu dovezi, povești și ponturi strânse din toate colțurile lumii, Meik a notat totul pe un șir de file. Nu l-a numit rețetă, i-a spus enciclopedie – un nume potrivit pentru un subiect ca fericirea, căruia oamenii nu-i mai găsesc sfârșit.

Hygge și Lykke – cele două concepte ale cărților scrise de Meik Wiking – s-au desprins din aceeași poveste din care a prins formă și Chillya. Povestea momentelor de pace, a comuniunilor, dar mai ales a oamenilor care se caută și se găsesc în natură și în ei înșiși. Așa am vrea să arate povestea noastră și a altora ca noi și, unde să o scriem, dacă nu într-un lăcaș al fericirii? Începem acolo, în cuibul în care Lykke și-a făcut culcuș și a fost dintotdeauna primul locuitor. Acolo, unde între pagini privim pe fereastră și spre bucuria din noi. În spațiul în care nu ai multe, dar în care te ai pe tine, ai clipa de acum și tot puținul care contează.